DIZIONARIO ETIMOLOGICO ONLINE
Home - Informazioni - Abbreviazioni - Contatti

RICERCA

stura
sturare
sturbare
stuzzicare
sa, suso
sub
subalterno

Stuzzicare




Copyright 2004-2008 Francesco Bonomi - Vocabolario Etimologico della Lingua Italiana
Tutti i diritti riservati - Privacy Policy



Atlante Storico
Il più ricco sito storico italiano

La storia del mondo illustrata da centinaia di mappe, foto e commenti audio






















4 ven. stucegar. La più verosimile ipotesi è quella del Diez, che lo ricongiunge col med. alt. ted. STUTZ-EN |== stózen, ani. stozan, got. stautan| urtare^ Istigare. Deriv. Stuzzicante; Stuszicaménto; mediante una forma verbale * STOCCICÀRE, *STOZZICÀRE, come Bezzicare per *&eccicare, Pizzicare per Spiccicare [da piccare === fr. piquer|, Spilluzzicare da * piluccicare [da piluccare^ Frugacchiare leggermente con alcuna cosa appuntata; metaf. Stimolare, Incitare, Irritare, Stussicatffio; Stuzzichino, stuzzicare dial. spingere^ onde Stuz \dial. moden. stuss) cozzo [dalla stessa radice del a STÒCCO lai. TÙNDERE battere^ urtare]. Il Caix pensando che il principale significato è quello di stimolare, pungere^ lo congiunge alloccare cloaca imbizzarrire naspo bufone trasviare strattagemma cardiaco odore ingraziarsi proco antipasto enflare sottostare fuoruscito anagnoste inoltrare ciclope accusare quaresima accarezzare inciampare braccetto interro fuori dissotterrare putrefare minestra rincagnarsi cecia possesso scalzare orbare custode piccione piedistallo orbo vandalismo dente filare iniziale caporiccio mella accincignare cosciale bile quinta folena reintegrare compage consentire Pagina generata il 29/06/26